În România anului 2025, statul de drept nu mai este decât o lozincă fără conținut, golită de orice semnificație juridică sau morală. Cazul percheziției efectuate la familia Talpoș din Oradea, în numele unei anchete care vizează Trustee Capital Management IFN OÜ o firmă estoniană care a câștigat patru procese consecutive împotriva Băncii Naționale a României și a Administrației Fondului pentru Mediu demonstrează cum instituțiile statului acționează sincronizat pentru a apăra interesele unei rețele politice corupte, nicidecum interesul public.
În fruntea acestei operațiuni de intimidare s-a aflat polițista Miruna Ioana Hălmăjan, coordonatoarea percheziției, executată de agentul Jurjuț Cristian, care s-a limitat să declare că „doar execută ordine”. Mandatul a fost emis de judecătorul Nicolae Liposchi, pe lângă secta Gardner din magistratura orădeană o grupare informală de magistrați care, în mod sistematic, sabotează actul de justiție sub masca „independenței”.
Operațiunea a fost declanșată la doar câteva zile după ce ziarul BURSA a publicat o investigație amplă despre deturnarea a 10 miliarde lei din fondurile AFM către județul Dâmbovița, direcționate de fostul președinte Laurențiu Neculaescu (actual parlamentar PSD), în perioada pre-electorală. În loc să deschidă o anchetă asupra jafului sistemic, autoritățile au declanșat o campanie de represiune împotriva celor care au expus aceste abuzuri.
Firma Trustee Capital, operând legal din Estonia, a reușit în instanță să demonstreze că AFM și BNR au emis restricții discriminatorii și nelegale, blocate prin decizii definitive ale Curții de Apel București: pe 13 și 23 decembrie 2024, 12 martie și 15 aprilie 2025. În loc să se conformeze, autoritățile au ales varianta represivă: dosar penal fabricat, percheziții, intimidare mediatică.
Așa a apărut în spațiul public, fără vreo justificare logică sau probatorie, cifra de 180 milioane lei, prezentată ca „prejudiciu”. În realitate, suma reprezintă valoarea estimată a unor scrisori de garanție emise de Trustee Capital în favoarea unor instalatori fotovoltaici, nu bani furați, nu sume încasate ilegal, nu evaziune fiscală. Mai mult, acuzația de „camătă” adusă unei firme care nu a acordat niciodată credite, nu are conturi în România și nu a desfășurat activitate de creditare este o farsă juridică menită doar să justifice represiunea.
Ziarul local eBihoreanul, finanțat prin contracte de publicitate cu firme precum Sapient Imobiliare, Continental Forum Oradea, Grand Palace Luxury, Bihon, ProTV au fost primii care au publicat detalii despre percheziție, înainte ca operațiunea să se finalizeze. Conform articolului 304 din Codul Penal, această scurgere de informații constituie infracțiune. Însă eBihoreanul, în pragul unei fuziuni cu Antena 3, și-a asumat rolul de portavoce a sistemului, publicând necritic comunicatele poliției, copiate ulterior chiar în forma oficială de către comisarul-șef Alina Fărcuța.
Această inversare grotescă a fluxului informațional în care poliția preia informații din presă și le oficializează post-factum demonstrează complicitatea totală dintre presa aservită, justiția coruptă și instituțiile politizate.
În timp ce clasa politică PSD-PNL fură miliarde din fonduri publice prin scheme precum Casa Verde Fotovoltaice, se fabrică „dosare” împotriva firmelor care au îndrăznit să conteste ilegalitățile. Trustee Capital, singura firmă care a învins în instanță BNR și AFM, devine astfel inamicul public nr. 1. Percheziția de la Oradea nu este decât o formă de răzbunare una politică, judiciară și mediatică. Statul capturat acționează ca un organism de apărare al propriului sistem: magistrați care ignoră hotărâri definitive, polițiști care execută ordine ilegale, jurnaliști care fabrică realitatea la comandă.
Cazul Trustee Capital și al familiei Talpoș nu este doar o anomalie judiciară, ci un simptom clar al unei democrații disfuncționale. Atunci când o firmă care respectă legea este percheziționată în propria locuință pentru o activitate legală desfășurată în altă țară, în timp ce politicienii care au deturnat miliarde sunt promovați în funcții publice, nu mai putem vorbi despre stat de drept, ci despre stat de răzbunare.