Comentariile lui Marcel Ciolacu despre „colapsul” industriei auto din România, pe fondul interdicției europene de a mai produce autoturisme cu motoare termice din 2035, sunt lipsite de o înțelegere realistă asupra viitorului acestei industrii și asupra responsabilităților pe care le avem față de mediu și cetățeni. Aceste afirmații sunt nu doar alarmiste, dar denotă o viziune complet depășită, axată mai degrabă pe conservarea status quo-ului decât pe susținerea unei tranziții esențiale și inevitabile.
Din 2035, toate autoturismele noi vândute în Uniunea Europeană vor trebui să fie cu zero emisii, conform regulamentelor agreate de liderii UE și promovate de Ursula von der Leyen prin pachetul „Fit for 55”. Această măsură nu este doar o obligație juridică europeană, ci și un angajament față de cetățenii europeni pentru o calitate a vieții mai bună, reducând drastic poluarea generată de transport. Este un pas absolut necesar pentru a ne asigura că generațiile viitoare nu vor trăi într-o Europă sufocată de poluare și costuri economice copleșitoare generate de schimbările climatice.
Marcel Ciolacu ar trebui să fie mai preocupat de cum să pregătim România pentru o astfel de schimbare, în loc să promoveze retorici care să îi alarmeze pe muncitorii din industrie fără a le oferi soluții reale. Repetarea acestui tip de discurs retrograd nu face decât să submineze eforturile europene și mondiale de a combate încălzirea globală și lasă România în urma țărilor care au înțeles deja beneficiile tranziției verzi.
În mod surprinzător, domnul Ciolacu ignoră realitatea că marile companii auto din Europa, inclusiv Ford, Volvo și Stellantis, au adoptat deja planuri clare de eliminare treptată a vehiculelor pe combustie internă înainte de 2035. Dintr-o perspectivă ecologistă și pragmatică, această tranziție este necesară și poate să genereze beneficii economice și sociale. A continua să susținem o industrie bazată pe combustie internă nu va face decât să întârzie evoluția, condamnând România să depindă de tehnologii care nu au viitor și care, în plus, contribuie semnificativ la criza climatică.
Realitatea este că țări precum Germania și Franța, mari actori în industria auto, își adaptează deja producția pentru viitor. Spre deosebire de acestea, o Românie condusă de lideri cu viziuni înguste riscă să rămână în urmă și să piardă nu doar beneficii economice, ci și oportunități de creare a unor locuri de muncă verzi și inovatoare. Este timpul ca și România să își asume o poziție fermă și să contribuie la această tranziție, nu să o obstrucționeze.
Ca om normal nu ca ecologist, văd această tranziție ca pe o șansă unică pentru economia noastră. Dacă vom investi în dezvoltarea capacităților de producție pentru vehicule electrice și în reconversia profesională a lucrătorilor din industrie, putem poziționa România ca un lider regional în tehnologiile verzi. Aceste transformări nu sunt doar realizabile, ci și indispensabile pentru a proteja sănătatea cetățenilor și a economiei. Adaptarea nu este o alegere, ci o responsabilitate.
În concluzie, retorica anti-ecologistă și demagogică a lui Marcel Ciolacu ar trebui să ne dea de gândit atunci când ne vom prezenta la urne pe 1 decembrie 2024. Votul nostru va decide dacă România va alege să meargă spre un viitor sustenabil sau să rămână blocată în mentalități învechite care nu aduc beneficii nici economiei, nici cetățenilor săi. Ca senator, îmi asum să susțin politicile de tranziție ecologică și să lupt pentru o Românie verde, adaptată cerințelor europene și mondiale. Este timpul ca liderii noștri să vadă viitorul și să nu ne țină captivi într-un trecut fără viitor.”
