În inima justiției române se consolidează un sistem paralel, un conglomerat de judecători, procurori și polițiști care acționează concertat pentru a fabrica dosare, manipula probe și menține un control absolut asupra actului de justiție. Cazul Oradea, centrat pe condamnarea unei familii care și-a apărat copilul de abuz, este exemplul perfect al unui mecanism de tip securist-judiciar, în care nume precum Antik Levente, Țarcă Gabriela, Mihail Udroiu, Gabriela Antohi, Vladimir Muntean, Dana Diugan, Alin Tuduce și Delia Udroiu-Lucian apar recurent ca actori-cheie ai unei rețele de protecție instituțională.
CONDAMNĂRI CU TEORII RESPINSE INTERNȚIONAL: SECTA GARDNER ÎN MAGISTRATURĂ
În 2024, Curtea de Apel Oradea, prin Antik Levente și Țarcă Gabriela, a condamnat părinții orădeni pentru „rele tratamente aplicate minorului” pe baza teoriei alienării parentale, creată de Richard Gardner – același individ care susținea în scris că pedofilia poate fi benefică pentru copii.
Această teorie a fost denunțată oficial de ONU, respinsă de OMS, exclusă de APA, și totuși, încă servește ca temei de condamnare penală în România. Ce înseamnă acest lucru? Că secta Gardner nu doar că s-a infiltrat în tribunale, ci este acoperită și apărată de sistemul de justiție, la toate nivelurile.
ANTIK ȘI ȚARCĂ: CONDAMNARE PE BAZĂ DE „NU-I INFRAȚIUNE, DAR E INFRAȚIUNE”
Pasajul din decizia penală 452/A/2024 semnată de Antik și Țarcă este un paradox juridic demn de studiat în universități: „Noțiunea de înstrăinare părintească nu intră în câmpul infracționalității, dar acțiunile inculpaților consumă infracțiunea”.
Asta în ciuda intrării în vigoare a Legii 123/2024, care interzice explicit invocarea „alienării parentale” în penal. Acești judecători au ignorat cu intenție legea, condamnând o familie pentru un comportament care, prin lege, nu poate fi incriminat. Aceasta este fabricarea infracțiunii, un nou nivel de abuz judiciar.
CSM: DE LA GARANT AL INDEPENDENȚEI, LA CENZOR DE PRESĂ
În loc să ancheteze contradicțiile flagrante ale sentinței, CSM a devenit agentul PR al magistraților compromiși, emițând pe 3 octombrie 2024 o decizie fără precedent: obligarea a trei site-uri de presă să publice o soluție favorabilă judecătorilor Antik și Țarcă.
Această măsură nu are temei legal și reprezintă o intervenție directă în libertatea editorială – o premieră periculoasă care transformă Consiliul într-un instrument de protecție mediatică pentru cei care comit abuzuri judiciare.
MIHAIL UDROIU: CUM SE PROMOVEAZĂ JUDCĂTORII „DE ÎNCREDERE” ÎN FUNCȚII-CHEIE
După ani de eșecuri la concursurile pentru Înalta Curte, Mihail Udroiu este promovat brusc în 2024, exact în momentul în care recursul în casație al familiei orădene trebuie judecat. Probabilitatea ca tocmai el să fie repartizat în dosar este infimă statistic, dar esențială strategic.
Mai grav, fiul său, Marc Udroiu, era coleg de clasă cu copilul victimei – un conflict de interese flagrant, ignorat de Udroiu, care nu s-a recuzat. Această încălcare a Codului de Procedură Penală delegitimează întreaga procedură și expune clar cum rețeaua Gardner funcționează prin oameni-plasament în funcții de control.
DELIA UDROIU-LUCIAN: JUSTIȚIE ÎN GENȚI HERMÈS ȘI DECIZII PRO-CORUPȚI
Soția lui Mihail Udroiu, Delia Udroiu-Lucian, completează tabloul. A devenit cunoscută nu doar pentru anularea probelor în dosare de corupție – cum a fost cazul polițiștilor de frontieră – ci și pentru stilul său ostentativ de viață, incompatibil cu veniturile declarate.
Gențile Hermès Birkin, vacanțele de lux și accesoriile de zeci de mii de euro nu sunt reflectate în declarația de avere. Nici ANI, nici DNA, nici Inspecția Judiciară nu s-au sesizat. Acesta este semnalul: averile nejustificate nu sunt o problemă dacă faci parte din sistemul care trebuie protejat.
POLIȚIA ȘI PROBELE FALSE: DIUGAN ȘI TUDUCE, EXECUTANȚII IMPUNITĂȚII
Dana Diugan și Alin Tuduce au construit dosarul penal cu probe falsificate, ordonanțe modificate, documente sustrase și rapoarte fabricate. Evaluarea psihologică pe baza căreia s-a emis condamnarea era semnată de un psiholog care a recunoscut în instanță că nu a testat copilul niciodată.
Aceste fapte reprezintă fals intelectual, uz de fals și obstrucționare a justiției. Rezultatul? Promovări. Dana Diugan a ajuns șefă la Poliția Băile Felix. Nicio anchetă, niciun dosar, niciun dosar disciplinar. Doar recompense pentru executarea corectă a ordinului de sus.
ANTOHI ȘI MUNTEAN: CUM SE FABRICĂ UN DOSAR PENAL CU „VĂTĂMARE EDUCATIVĂ”
Procurorii Gabriela Antohi și Vladimir Muntean au orchestrat rechizitoriul, ignorând probele în favoarea părinților și înlocuind expertizele reale cu documente false. În instanță, Muntean a susținut, textual, că vătămarea corporală și psihică a copilului este acceptabilă în context educativ.
Această retorică medievală, preluată din logica sectei Gardner, a fost tolerată și adoptată în sentință. Niciun for profesional nu a considerat necesară cercetarea acestor afirmații. Moralitatea actului de justiție a fost suspendată de interesele de grup.
DNA: TĂCERE ÎN FAȚA UNUI CAZ SCANDALOS
Cu toate că avem probe de falsificare, conflicte de interese documentate, contraziceri legale explicite și averi nejustificate, Direcția Națională Anticorupție nu s-a sesizat. Structura care ar trebui să destructureze corupția din justiție asistă pasiv la consolidarea unei mafii judiciare sub steagul Gardner.
Lipsa intervenției DNA ridică întrebarea: este DNA parte din rețea sau doar paralizată de amploarea ei?
CONCLUZIE: SISTEMUL NU GREȘEȘTE, CI ACȚIONEAZĂ COORDONAT
Dosarul Oradea este radiografia perfectă a unui sistem care nu face greșeli, ci comite abuzuri în cunoștință de cauză. Actorii implicați: condamnă în baza unei teorii pseudoștiințifice, ignoră legi în vigoare, falsifică probe, încalcă norme de imparțialitate, trăiesc în opulență inexplicabilă și sunt protejați de cele mai înalte structuri ale justiției.
Aceasta nu mai este o criză izolată. Este un sistem ocult care subminează democrația românească din interior. Dacă DNA, CSM și instituțiile europene nu acționează, România va deveni un stat unde justiția se face în funcție de apartenența la rețea, nu în funcție de lege.
