Cum evită părinții singuri epuizarea. Terapeut: „E nevoie de curaj să ceri ajutor”

Părinții singuri și riscul de epuizare. Terapeut: „Este nevoie de curajul de a cere ajutor”

Creșterea unui copil de către un singur părinte presupune o încărcătură zilnică de responsabilități care poate duce, în lipsa unui sprijin, la epuizare. Terapeutul Smaranda Cernescu explică faptul că soluția nu stă doar în puterea individuală a părintelui, ci în construirea unei rețele de oameni de încredere din jurul familiei.

Specialistul susține că este nevoie de o echipă întreagă pentru a crește un copil. Pentru părintele singur, primul pas este să renunțe la ideea că trebuie să fie unicul sprijin al copilului. Deși delegarea sarcinilor și găsirea unor persoane de încredere sunt dificile, chiar și lucrurile mici pot fi împărțite cu ceilalți – un vecin, un ajutor la cumpărături sau câteva ore petrecute cu copilul.

Potrivit terapeutului, delegarea reprezintă primul pas pentru a recupera energie. Aceasta înseamnă că părintele trebuie să iasă din zona „doar eu mă ocup”. Există o presiune foarte mare asupra părinților de a fi perfecți, iar în cazul părintelui singur apare adesea sentimentul că „nu sunt suficient de bun”, însoțit de vinovăție.

Este nevoie, spune specialistul, atât de capacitatea de a face echipă cu ceilalți, cât și de curajul de a cere ajutor, oferind ceva în schimb: „Tu stai cu copilul meu, iar eu te ajut cu altceva”. Astfel se construiește treptat o echipă în jurul copilului.

Rolul acestei rețele de sprijin este esențial, întrucât părintele singur se află practic într-o tură completă, 24 de ore din 24. Pentru a preveni burnoutul parental, pierderea identității și epuizarea, are nevoie de ajutor. Doar așa își poate păstra claritatea mentală, poate lua decizii bune și poate rămâne un sprijin pentru copil pe termen lung.

În privința modului în care poate fi cerut ajutorul, terapeutul vorbește despre inteligența relațională: câtă încredere poate avea părintele în persoana căreia îi deleagă o parte din viața sa și, implicit, grija celei mai importante ființe din viața lui. Este important să analizeze persoana care îl poate ajuta și să facă pași mici, observând ce se întâmplă și construind treptat un nivel de încredere, în funcție de competențele celui implicat și de nevoile copilului.

Concluzia specialistului este că familiile monoparentale au nevoie de mai multă încredere și deschidere din partea celor din jur, mai ales atunci când este vorba despre familii cu copii.