Criza bancomatelor: o realitate care lovește România rurală
Accesul la bancomate, o necesitate de bază în era digitală, devine un lux în multe zone din România. Datele oferite de Banca Națională a României scot la iveală o situație alarmantă: un sfert din populație trebuie să parcurgă cel puțin 5 kilometri pentru a găsi un ATM, iar una din zece persoane are de mers peste 8 kilometri. Această realitate subliniază o problemă majoră de infrastructură financiară, care afectează în special comunitățile rurale.
Tulcea, județul cu cele mai puține bancomate
Județul Tulcea se află în fruntea listei negre, cu un singur bancomat la fiecare 100 de kilometri pătrați. Alte patru județe abia reușesc să depășească două bancomate pe aceeași suprafață. În contrast, Bucureștiul se bucură de o densitate impresionantă, cu 1.604 bancomate, oferind un acces facil locuitorilor săi. Această discrepanță între urban și rural evidențiază o inegalitate profundă în distribuția resurselor financiare.
Regiunile cele mai afectate
Problemele de acces la bancomate sunt mai pronunțate în regiunile Moldova, Sud-Vest Oltenia și Sud Muntenia. Locuitorii acestor zone se confruntă cu dificultăți majore în gestionarea tranzacțiilor financiare de bază, ceea ce le limitează oportunitățile economice și sociale. Într-o lume în care digitalizarea avansează rapid, aceste regiuni rămân în urmă, capturate într-un cerc vicios al izolării financiare.
România în context internațional
Comparativ cu alte țări din regiune, România are o rețea de bancomate mai extinsă decât Cehia și similară cu Polonia, dar inferioară Bulgariei. Acest lucru arată că, deși există progrese, țara noastră încă are un drum lung de parcurs pentru a asigura un acces echitabil la servicii financiare pentru toți cetățenii săi.
O problemă care cere soluții urgente
Disparitățile în accesul la bancomate nu sunt doar o problemă de confort, ci afectează direct calitatea vieții și oportunitățile economice ale oamenilor. Este nevoie de o strategie națională care să prioritizeze extinderea rețelei de ATM-uri în zonele defavorizate, reducând astfel decalajele dintre urban și rural. Într-o societate modernă, accesul la servicii financiare de bază nu ar trebui să fie un privilegiu, ci un drept fundamental.
